vorbeam acum câteva ore cu al meu adorabil frăţior despre muzică. undeva între audio bullys şi goldfrapp mi-a spus o chestie care dacă ar veni dintre buzele unui muritor de rând nu mi-ar atrage atenţia de fel, de loc şi de chip.

“e prea urâtă vremea şi lumea să gândesc altfel”

vremea e urâtă pentru că nu am fost noi cei care au ales-o. lumea e urâtă pentru că e cioplită după chipul şi asemănarea celor care într-un fel sau altul o compun. şi ăştia de o compun ca pe un puzzle împroşcat cu vopsea de maşină sunt la rândul lor compuşi de muzica pe care o ascultă. de aici încolo nu vreau să mă mai gândesc la consecinţe. refuz să cred că sunt înconjurată de o naţie îndobitocita până la sevă de un zgomot care nici pe tarla nu-şi are locul.

imi spunea mai devreme o scolarita ca la magazinul din incinta scolii nu se mai vinde CIOCOLATA…

tot ce pot sa zic e ca ma bucur ca am terminat scoala primara, generala si liceul. grrrr! nu stiu care e cuvantul pentru blasfemie in lumea mea de ciocolata

adormitul din padurea frumoasa…

Ce sa facem, daca asta e limita, ne conformam….

mi-a fost aratata o imagine pe forumul softpedia. am decis sa share. cool